Arhive pe etichete: tehnologie

Energiile alternative

Dependența de petrol, de gaze naturale, de cărbune, adică dependența de combustibilii fosili, care sunt finiți, este călcâiul lui Ahile al civilizației moderne. Această problemă TREBUIE să fie depăşită în următoarele decade pentru a ne menține standardul înalt (void) de viață cu care ne-am obişnuit. Partea proastă este că nu avem deocamdată o soluție viabilă pe care chiar să ne bazăm în totalitate. Partea bună este că pe zi ce trece apar tot mai multe tehnologii alternative: energia solară, eoliană, geotermală, biodiesel din culturi de cânepă, porumb, soia, palmier sau grăsime animală. Oamenii de ştiință lucrează din greu la aceste metode prin care să înlocuim uzul de combustibili fosili, şi pe lângă ei mai sunt companiile petroliere care câştigă deja multe miliarde de dolari din comerțul cu petrol şi de frică să nu-şi piardă aceste profituri uriaşe preferă să re-investească o bună parte din ele în implementarea de surse de energie verde. Pe lângă toate acestea, energia atomică are de departe cel mai bun randament, trebuie DOAR să îmbunătățim nivelele de securitate şi instruire umană.

Aşa sună unul din visele omenirii drogate. În opinia mea, graficele, cercetările ştiințifice, entuziasmul şi eco-marketingul reuşesc foarte bine să ascundă în dulap următorul schelet: nu depăşeşti nici o dependență prin programele astea ci doar o înlocuieşti cu alta. Dacă vrei să te laşi de ceva ce simți că te face dependent, te înarmezi cu tot felul de instrumente fizice şi mentale care până la urmă nu te ajută suficient şi cea mai bună strategie e să-ți înlocuieşti vechea dependență cu alta. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că ai depăşit o criză sau o dependență ci doar că ai colorat-o în altă nuanță. Una mult mai urâtă.

Dependența se tratează nu înlocuind-o cu alta, ci căutând cauzele profunde ale acelei dependențe, experiențele sau lipsa de experiențe care determină comportamentele care caută dependența de ceva. Dependența umană nu este întotdeauna identică cu dependențele civilizației moderne, dar asemănările sunt suficient de puternice pentru a permite o comparație. Dacă descoperim condițiile inițiale ale nevoii de energie fabricată antropic poate descoperim şi că e mult mai uşor să tai un copac putred direct de la rădăcină în loc să-i tot pui propte şi să-i colorezi toamna frunzele îngălbenite cu vopsea verde.

Şi chiar şi faptul că vorbim de „dependența de petrol” ar trebui să fie suficient pentru o persoană să înceapă să se întrebe de ce suntem şi cum am ajuns să fim dependenți. Sau cel puțin persoanele care în loc să lase politicienii şi preoții să gândească pentru ele s-au obişnuit în schimb să caute răspunsuri pe cont propriu (şi au devenit dependenți de asta).

Sursa - http://drwinter.deviantart.com/gallery/?offset=96#/deswgl
Sursa imaginii: http://drwinter.deviantart.com/gallery/?offset=96#/deswgl
Anunțuri

The Social Networks

Undeva la marginea unei galaxii, în jurul unei stele de mărime medie era o planetă populată cu nişte fiinţe foarte inteligente. Acestea ajunseseră  la cel mai înalt stadiu de dezvoltare socială când industria IT a revoluţionat mijloacele de comunicaţie şi felul în care se raportau la relaţiile dintre ei. Datorită calculatoarelor, oamenii puteau să lucreze acum direct de acasă, munca lor era mult mai uşoară şi plăcută şi economiseau mult mai mult timp deoarece nu trebuiau să călătorească spre locul de muncă. Odată cu dezvoltarea internetului toate aceste facilităţi s-au răspândit asupra întregului spectru al activităţilor umane.

Oamenii aveau nevoie de mult mai mult timp liber la dispoziţie pentru a se putea distra, pentru a-şi dezvolta hobbiuri, pentru a citi, a cânta la un instrument, a se întâlni cu prietenii, a asculta muzică simfonică, a călători în ţări străine, a se plimba prin parc, a participa la curse de maşini, a se ocupa de grădinărit, a repara casa veche a bunicilor, a pescui, a face cumpărături, a medita şi o mulţime de alte activităţi pe care adeseori nu aveau ocazia să le facă deoarece trebuiau să muncească, să se odihnească şi apoi să se pregătească din nou de muncă. Internetul şi reţelele de socializare au fost cea mai bună invenţie care răspundea acestor cerinţe.

Existau o mulţime de tipuri de servicii disponibile pe internet. Un serviciu era dedicat muzicii. Aici se înregistra muzica preferată şi pornind de la preferinţele tale puteai descoperi alte nume, te conectai cu prietenii sau îţi programai concertele. Alt serviciu era cel de poze, puteai să-ţi pui toate albumele foto online. Mai existau pagini de vizionat filme, bloguri personale, pagini de lucru şi bineînţeles de cumpăraturi.

Celula de bază a întregului sistem era scriptul, bucăţi mici de cod scrise în tot felul de limbaje de programare. Acestea aveau rolul de a colecta date, de a le indexa şi apoi de a se lega de alte scripturi în funcţie de tot felul de criterii.

Pe măsură ce trecea timpul serviciile online se perfecţionau tot mai mult şi oferea tot mai multe facilităţi. Aveai o pagină principală, un centralizator statistic al tuturor serviciilor la care erai înscris. Contul principal avea mai multe ferestre populate de informaţii din cele mai diverse (data flow) legate de activitatea ta online. Toţi banii se făceau acum online, fiecare om avea un cont bancar virtual în care rezultatele muncii lui erau traduse în biţi. Pe lângă jobul propriu-zis mai existau şi alte oportunităţi de a face bani online. Puteai să cauţi printr-o multitudine de situri de cumpărături pe cel care oferă cele mai bune servicii (e vorba de relaţiile calitate – preţ – prezentare – disponibilitate – popularitate) şi apoi să-ţi votezi magazinul preferat pe alte situri. Shop-ul votat de tine îţi oferea anumite discounturi şi facilităţi ca recompensă dacă erai un client fidel. Puteai să participi la turnee de jocuri pe calculator sau de poker. Toate câştigurile se transformau în bani virtuali care erau adăugaţi în contul tău. Anumite scripturi făceau legătura între contul tău de muzică şi frecvenţa şi preferinţele tale în materie de cumpărături. Primeai astfel recomandări de cumpărături care depindeau de magazinul unde aveai mai multe discounturi şi  de titlurile comune între ce aveau ei pe stoc (adică în cont, că muzica era sub formă de formate digitale) şi ce era la tine la favourite artists. Concertele live erau de domeniul trecutului. Puteai să participi la un concert pe internet. Acesta era transmis la tine acasa după ce te înscriai pe pagina concertului. Transmisiunea era în high-definition, cu surround audio-video, vedeai lacrimă tot ce se întâmplă pe scenă. Era mai bine decât să fi fost undeva pe un stadion, în spate, n-ai fi văzut exact ce fac cântăreţii, sunetul ar fi fost oricum mult mai slab şi perturbat de urletele şi părerile celor din jur. La un concert la tine acasă puteai să te îmbeţi sau să te droghezi cu ce voiai fără frică de poliţie sau paranoia, puteai să dansezi şi să urli cum te simţeai tu mai bine. Majoritatea mâncării se comanda pe internet. Primeai în fiecare dimineaţă recomandări nutriţionale compilate de scripturi pe baza preferinţelor tale culinare, a metabolismului tău şi a obiceiurilor tale de a face mişcare. Desigur că mâncarea nu se comanda singură, tu puteai ţine cont de  recomandările din cont sau puteai în orice moment să-ţi iei ceva mai gustos şi mai consistent. Dacă aveai probleme medicale, diagnosticele erau de asemenea generate automat prin interacţiunea mai multor pagini de internet unde ai răspuns la anumite întrebări de sănătate pe parcursul mai multor săptămâni.

Dar serviciile se perfecţionau încontinuu şi deveneau tot mai ­user-friendly, mai conveniente, mai eficiente şi mai customizable. Concertele sunt acum 3D şi tu te simţi ca la un concert adevărat deoarece eşti înconjurat de caractere virtuale care participă şi ele la concert şi care sunt generate automat în funcţie de preferinţele tale (adică fete/băieţi care sunt tipul tău, oameni care se distrează pe aceleaşi substanţe pe care eşti şi tu etc). Ba poţi de asemenea să-ţi faci un concert foarte personalizat în care sunt compilate piesele tale favorite de la mai multe concerte. Puteai să-ţi faci o expoziţie online generată automat de colaje din pozele de la favourites aranjate după anumiţi algoritmi. Existau echipe mixte de programatori şi medici. Aceştia creau scripturi foarte intuitive care nu numai că îţi făceau diagnosticul corect dar se şi logau automat în contul tău financiar şi în funcţie de tipul asigurării medicale îţi generau o reţetă, apoi se conectau la siturile de cumpărături şi îţi comandau automat medicamentele care erau livrate direct acasă. Mai mult, a apărut posibilitatea ca atunci când te setezi pe away mode appleturile să-ţi gestioneze contul principal şi paginile subordonate. Astfel albumele nou apărute de la trupele preferate erau cumpărate automat şi introduse în contul tău personal. Tot pe baza statisticilor puteai să-ţi cumperi automat alte titluri care aveau un stil de muzică asemănător cu preferinţele tale muzicale. De Crăciun, Paşti şi sărbătorile legale existau servicii care trimiteau mesaje de felicitare la lista ta de prieteni. La fel se întâmpla când era ziua de naştere a unui prieten cu care nu te puteai întâlni sau căruia nu-i mai ţineai minte ziua de naştere. Scriptul îl felicita automat din partea ta. Telefonul tău trimitea GPS-ului poziţia ta şi statusurile tale erau actualizate în funcţie de ceea ce făceai.

Toată structura aceasta informaţională se baza pe un ansamblu tehnologic foarte performant bazat pe energie ecologică, energie care era folosită pentru a alimenta uriaşul sistem neuronal care era internetul. Comunicaţiile se făceau cu ajutorul a câtorva mii de sateliţi artificiali care orbitau în jurul planetei şi care aveau capacitatea de a rămâne în spaţiu un timp nedefinit, poate chiar mii de ani.

Cea mai mare provocare şi în acelaşi timp realizare pentru era tehno-informaţională au fost aşa zise-le scripturi ale morţii. Programatorii au reuşit să creeze scripturi care odată implementate în contul tău nu numai că reuşeau să gestioneze eficient toate nevoile tale, dar erau capabile să facă asta chiar şi după moartea ta. Dacă de exemplu nu te logai în sistem mai mult de trei luni însemna că ai murit şi se autoactiva un deathscript care nu era decât un script de away mode permanent. Era practic un ultim rămas bun sau o glumă din partea ta. Prietenii tăi din listă nu ştiau că ai murit deoarece statusul tău erau permanent updatat cu locaţii luate din albumele de poze (ale tale sau pozele prietenilor în care erai şi tu tag-uit), cu citate luate din scriitorii, filmele şi melodiile tale preferate. Tu continuai să participi la concerte, să cumperi muzică, erai sănătos tun şi puteai să-ţi cheltui banii de pe asigurare pe altceva. De asemenea câştigai încontinuu la poker şi mai primeai bani în funcţie de popularitatea de care se bucurau filmuleţele şi propriile tale pagini create în timpul vieţii. Erai în stare să laşi commenturi la poze şi chiar să scrii mesaje gen tweeter deoarece acestea erau generate atent dintr-o bază de date uriaşă şi se bazau pe testele tale de personalitate şi statisticile legate de prieteni şi activităţi din timpul vieţii. Banii se transferau dintr-un cont în altul, îţi felicitai prietenii la ocazii speciale şi le transmiteai urările tale de bine şi prosperitate. Deşi tu erai permanent dispărut, online erai încă prezent şi aveai o viaţă cât se poate de vizibilă şi activă. Pentru confidenţialitate deplină deathscripturile erau programate să nu se oprească din funcţionare dacă întâlneau un alt deathscript şi de multe ori apărea situaţia amuzantă în care două persoane moarte se felicitau între ele de „la mulţi ani”.

La un moment dat s-a petrecut ceva neprevăzut. Nu se ştie exact din ce cauză dar întreaga populaţie de pe planetă fie a murit fie a dispărut. Poate a fost un cataclism global şi locuitorii au murit subit sau poate au dispărut unul câte unul în decurs de câteva generaţii, dar s-a ajuns să nu mai fie nimeni în viaţă. În acelaşi timp însă sateliţii şi internetul continuau să funcţioneze, şi la fel ingenioasele deathscripturi.

Astfel undeva la marginea unei galaxii, în jurul unei stele de mărime medie era o planetă pe care nu exista nici o formă de viaţă. În jurul ei roiau câteva mii de sateliţi. Aceştia comunicau între ei permanent: ascultau muzică, sortau şi indexau, dădeau interviuri şi participau la sesiuni de training, râdeau, glumeau, se felicitau şi îşi transmiteau urări de pace şi prosperitate…

––––––––

Acest text este o mica adaptare dupa „A brief history of death switches” de David Eagleman. Textul initial poate fi citit aici.