Arhive pe etichete: antropocentrism

Econautica

Dicţionar:

  • econaut – explorator al mediului natural, care provine dintr-un mediu artificial şi opus cu cel natural şi care are nevoie de tehnică şi tehnici speciale pentru a supravieţui în mediul natural care îi este ostil
  • go green – dicton al unei ideologii naive de la începutul sec. XXI care încearcă să împace conservarea mediului natural cu dezvoltarea socio-economică modernă
  • econautică – (înv.) disciplină semi-profesională care se ocupa cu planificarea, studierea şi optimizarea excursiilor în mediul natural; (mod.) politică de marketing care promovează producţia şi comercializarea echipamentelor de călătorie şi relaxare în mediul natural.

Ne-am îndepărtat atât de mult de mediul în care ne-am format ca specie încît orice călătorie în „mijlocul naturii” ne face să semănăm cu nişte cosmonauţi pe o planetă necunoscută.

Ieşirea în natură trebuie pregătită cu mult timp înainte: locul şi timpul exact de plecare şi revenire, dozarea apei şi a hranei, întreaga colecţie de obiecte necesare pentru supravieţuire, de la automobil şi cort la spray de ţânţari, grătar, cărbuni, brichetă, radio, carte de lectură uşoară etc.  Avem nevoie de diverse aparate de înregistrat şi emisie-recepţie (laptop, cameră video, cameră foto, telefon) deoarece nu avem încredere în creier (dacă creierul consideră că amănuntele respectivei ieşiri nu sunt demne de memorat, noi totuşi insistăm să înregistrăm detaliile cele mai mărunte de parcă descoperim America sau suntem la safari în Africa la sfârşitul secolului XIX). Cel mai important este GPS-ul ca să nu ne pierdem. Copii mai ales trebuie atenţionaţi şi supravegheaţi permanent pentru că sunt nişte pui de maimuţă slabi şi curioşi şi nu cunosc pericolele mortale care se pot ascunde la mică depărtare de cort, sub o piatră, lângă râu, lângă copacul căzut, în gaura din pământ sau la străinul de lângă noi.

Mai mult, înainte de plecare ne anunţăm rudele şi prietenii că mergem în „mjlocul naturii”, ca să ştie de unde să ne recupereze sau chiar în semn de rămas bun, parcă bănuim că avem şanse să nu ne mai întoarcem din „mijlocul naturii”. Când mergem la lucru pe şantier la etajul 14, pe străzi lăturalnice noaptea, printre drogaţi şi interlopi, printre tâmpiţi cu permis de conducere, pe lângă butelii de gaz şi centrale atomice, nu ne gândim la moarte, am învăţat să trăim cu această frică, dar în mijlocul naturii, în minunata poieniţă din creierii munţilor, nu se ştie niciodată…

Doar costumul de econaut este unul „foarte lejer”: tricou, pantaloni scurţi, şlapi sau chiar desculţi… undeva în adânc, „mijlocul naturii” înseamnă libertate.

Empatia e personalizata

Dacă  aflăm că unui om oarecare de pe stradă sau unui om pe care îl cunoaştem din vedere îi moare mama sau soţia sau copilul, cea mai probabilă reacţie este un moment de tăcere în semn de respect, dar nimic mai mult.

În schimb dacă persoana pe care o iubeşti se vede prea grasă sau cu pielea prea roşie vom participa efectiv şi afectiv la durerea ei  făcând tot ce ne stă în putinţă pentru a-i alina suferinţa sau simţindu-ne inutili şi neputincioşi dacă n-avem cum s-o ajutăm.

Deoarece un lucru nu are valoare decât dacă noi îi oferim valoare prin conştiinţa noastră.

Dacă mâine aflăm că 80 de milioane de oameni au murit brusc în China vom avea un intens sentiment de curiozitate şi neîncredere, dar nimic mai mult.

În schimb dacă pechinezul nostru nevrotic are diaree „facem pe dracu-n patru” şi-l ducem la veterinar la 12 noaptea.

Deoarece conştiinţa noastră este încă îngustă şi educată să nu vadă lucrurile în perspectivă.

Iar empatia are nevoie de contact fizic direct pentru a se manifesta.