Marea Caraibilor

Pentru ca a inceput scoala, iata o povestire (inspirata din fapte reale) a carei actiune se petrece in iunie, chiar inainte de vacanta de vara:

In sala de clasa stau ingramaditi vreo douazeci de copii, unul langa altul, e ora de geografie. Profesorul, un individ intre doua varste, imbracat cu acelasi costum gri dintotdeauna si jucandu-si rolul de formator de constiinte si model pentru generatia viitoare intr-un mod sobru si sever, ii asculta despre Marea Caraibilor. Unul dintre elevi e scos la tabla si e ascultat, ceilalti isi tin capul plecat si se bucura ca nu sunt ei cei ascultati. E sfarsit de iunie, mai sunt cateva zile de scoala doar, si e vremea cand sunt ascultati cei care nu au note destule sau sunt in pericol de a fi lasati corigenti.

Au prea mult de invatat. Marea Caraibilor e intre cele doua Americi, America de Nord care cuprinde America (SUA), Canada si Mexic, si America de Sud unde e jungla Amazonului. La vest e America Centrala, care incepe din Mexic si se termina in America de Sud, nimeni n-ar putea spune cu siguranta daca Mexic asta e in America de Nord sau Centrala. Si mai trebuie sa stie insulele (Cuba cea mai mare, Haiti, Jamaica), stramtorile, golfurile, ce rauri se varsa in ea (Misisipi sau Missipi), clima, vegetatia (ce-o fi aia agave? o fi buna de mancat?), fauna (reptile, pasari, recifuri de corali), statele, capitalele si cate ceva despre popoarele de acolo. Caraibii erau un trib de canibali. E prea mult de tocit, sunt prea multe denumiri, insiruiri de nume straine care nu le spun nimic. Timpul e de asemenea prea scurt, nu le ajunge niciodata, mai au de invatat si la celelalte materii, poezii si comentarii literare in doua limbi de circulatie internationala, Napoleon care a invadat Rusia atacand de pe un plan inclinat, masa atomica de forma dublu-helicoidala si asa mai departe.

In sala de cursuri sunt cu mult peste 30 de grade. Aerul e irespirabil (oare asa o fi si la tropice?). Profesorul il face cu ou si cu otet pe elevul de la tabla care nu si-a invatat lectia, ii spune cu convingere ca mare lucru n-o sa realizeze in viata daca e prea lenes sa invete chestiile astea care sunt asa de simple si orice om ar trebui sa le cunoasca. Ceilalti elevi se chinuie sa fie atenti la catedra, in caz ca profesorul vrea sa intrebe ceva in clasa, dar tot mai greu isi pot stapani gandurile care zboara afara pe fereastra deschisa. Se gandesc la un teren de fotbal, la un pom plin cu cireşe, la un magazin cu inghetata (dar nu au bani si nu au voie sa iasa din scoala), si mai ales se intreaba de ce trebuie sa invete despre marea caraibilor, ce e asa de important la ea, ce e cu atatea date si numere pe capul lor. Profesorul intreaba: „care este cea mai importanta resursa naturala din zona respectiva?”. Nimeni nu stie, si in clasa se lasa linistea, tacerea mai bine zis, pentru ca elevii stiu ca dupa linistea aceasta urmeaza sa se enerveze profesorul, si se va lasa cu strigate, umiliri si amenintari.

Deodata linistea e intrerupta de niste bocanituri sacadate care se aud de pe coridor, clar si raspicat, tot mai aproape. Usa se deschide si in clasa intra un capitan de pirati, cu picior de lemn si tricorn pe cap, cu un ochi acoperit de un petec negru si un papagal pe umar. Fumega din pipa mai rau ca o locomotiva cu aburi. Cu o privire cumplita se uita printre banci, la elevi, si incepe sa strige: „Aici sunteti, netrebnicilor? De dimineata am plecat dracului din port sa va caut ca tampitu si voi pierdeti vremea pe-aici. Peste doua ore ridicam ancora spre Marea Caraibilor si corabia nu-i nici pe jumate plina. Hai, fuga, ce mai asteptati?”. Elevii se ridica grabiti si se inghesuie pe usa afara. In urma lor capitanul le promite vrute si nevrute – „Cap compas spre Insula Craniilor Ingemanate. Cine gaseste comoara primeste premiul cel mare, nu se mai intoarce la scoala la toamna!”.

Profesorul, care in timpul asta s-a facut rosu ca un rac, nu mai suporta si sare de la catedra: „Domnule, cine esti? Cum iti permiti sa-mi tulburi ora? Impertinentule!”

Capitanul il priveste o clipa nedumerit, dupa care isi scoate pistolul de la brau si il impusca pe profesor. In acest moment papagalul se simte indatorat sa ia cuvantul:

„Whoever gets shot deserved it anyway!”

7 thoughts on “Marea Caraibilor

  1. Asta e happy-end-ul. Ce as mai putea adauga? Piratii au fost spanzurati, aurul dezgropat e inchis acum in banci, nu mai exista insule misterioase, numai statiuni scumpe de vacanta, copiii fac bannere si situri pentru statiunile respective, iar papagalul e pe cale de disparitie.

  2. Dar copiii care făceau situri pentru stațiuni se transformă în alți pirați noi. Băncile se prăbușesc sub propria lor greutate iar scumpele stațiuni de vacanță dau faliment și devin ruine misterioase.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s