Protest anti avort

Zilele trecute, la amiază, prin caniculă şi praf, am întâlnit un tânăr care umbla în sus şi-n jos prin fața unei maternități purtând pe el o pancartă: „Avortul este crimă împotriva umanității. Aici se ucid copii prin avort chirurgical şi medicamentos”. Şi un cap de mort. L-am întrebat de ce singur şi mi-a spus că aşa simte el acum şi că uneori mai vine cu alți colegi din ceva asociație.

Această formă de protest era felul lui de a-şi exprima dezacordul față de o anumită practică din societate. Dar să protestezi împotriva avortului, dincolo de impactul vizual sau eficacitatea pe care o are, e de fapt o încercare de a elimina sau ameliora un simptom. Mai bine elimini cauzele şi nu vor mai fi avorturi, simplu.

Avortul e un răspuns la o sarcină nedorită. Există două motive principale pentru care o sarcină e nedorită, fie nu ai mijloacele materiale să creşti un copil fie persoana respectivă nu e pregătită mental să aibe un copil.

Cu toate acestea, cele mai multe avorturi se petrec în țări considerate dezvoltate. E posibil ca în țările sărace să fie mai multe avorturi şi să nu fie înregistrate, sau ar fi mai multe avorturi dar nu există mijloacele medicale pentru efectuarea lor şi de aceea au o natalitate aşa de mare. Sărăcia e o problemă endemică a societății noastre şi nu va fi eliminată câtă vreme există civilizație, deşi sună contradictoriu.

Rămâne a doua şi principala cauză a sarcinilor nedorite, insuficienta pregătire mentală şi intelectuală. Cred că majoritatea oamenilor fie nu ştiu în ce condiții se fac copiii (cu fecundarea şi ciclul şi restul) sau cum să folosească mijloace contraceptive, fie nu sunt în deplinătatea facultăților mentale în momentul actului sexual (că sunt beți sau drogați).

Deci o informare uniformă şi la obiect, până înțelege fiecare om, cu privire la „chestiunile sexuale”. Eliberare sexuală, fără pudoare şi pseudo-concepții morale despre ruşine, păcat, plăceri diavoleşti şi restul miturilor culturale. Dacă interesul pentru sexualitate al unui copil nu este satisfăcut printr-o informare concretă şi responsabilă nu înseamnă că el îşi va pierde acel interes, ci doar că va începe să caute răspunsuri în altă parte. Şi din nefericire tocmai aceste răspunsuri sunt date de societatea de consum, înlocuind şi îmbrăcând relațiile naturale cu produse artificiale şi materiale.

Am mai observat că bărbații formează de departe majoritatea militanților împotriva avortului. Şi nu o fac aproape deloc din grijă pentru femei ci dintr-un motiv pur cultural. Sunt militanți pentru societatea patriarhală, prin apelul la valori religioase sau la definiția standard a familiei nucleare ca fundament al societății.

Patriarhatul în formele avansate (statele şi religiile din ultimele sute de ani) se bazează pe faptul că femeile lui trebuiesc ținute într-un stadiu de ignoranță şi supunere (fizică dar mai ales mentală). Copiii pe care îi nasc nu le aparțin, ei sunt ai bărbatului, ai societății, destinați să ajungă muncitori şi soldați. Nu numai copiii nu sunt ai femeii, dar nici măcar femeia nu îşi mai aparține pentru că şi ea este educată să facă parte din cultura violenței. Încearcă să scape din închisoarea patriarhală, şi dacă nu reuşeşte se abandonează (printre altele) în relații ocazionale, alcool sau droguri, şi cu judecata tulbure nu se mai gândeşte că e posibil să rămână însărcinată.

„Avortul este crimă împotriva umanității”. Nu i-am cerut detalii protestatarului, dar mă gândesc că nu se referea la întreaga specie umană ca totalitate a indivizilor ci la umanitate ca şi condiție a naturii umane, o proprietate care ne defineşte şi ne oferă demnitate. Dar din acest punct de vedere, şi să aduci pe lume o ființă care nu se poate dezvolta în condițiile optime pentru specia din care face parte şi care nu se poate bucura de întreaga paletă a experiențelor umane e tot crimă împotriva umanității. Pentru că ai născut ceva ca să sufere pentru restul vieții.

5 thoughts on “Protest anti avort

  1. Daca o femeie naste un copil, vine cu el acasa, dar dupa 2 zile isi da seama ca nu are posibilitati sa ofere conditii optime pentru dezvoltarea sa, are voie sa omoare copilul?

  2. Aia ar fi omucidere sau pruncucidere.
    Dar au existat alte societati in care se practica omorarea copiilor dupa nastere, mai ales prin abandonarea in frig sau locuri periculoase (in Roma antica, pe vremea vikingilor si probabil si la români), in caz ca parintii nu puteau sa-i creasca. Omorul e o practica aprobata si condamnata in functie de specificul culturii fiecarei societati in parte.

  3. Ce conteaza definitia atita timp cit rezulta un cadavru?

    Daca crima nu este un lucru rau, ci depinde de societatea in care se comite, de ce judecam azi ce a facut Hitler, Stalin, Mao sau Ceausescu? Daca binele si raul este relativ, cine sintem noi sa-i judecam?

    Cine sintem noi sa-i judecam pe aceia din tarile subdezvoltate cum isi trateaza semenii?

  4. Tocmai din cauza ca moralitatea e relativa putem sa-i judecam, pentru ca imaginea noastra despre ce e bine si ce e rau se schimba permanent, in functie de faptele bune si rele ale celor de dinaintea noastra si felul cum ne-au influentat ele conceptiile de azi.

    Dictatorii pe care i-ai enumerat, sunt rai pentru noi de azi. Daca i-ar fi judecat Timur Lenk sau romanii, pentru ei nu ar fi fost asa de rai deoarece genocidul, infometarea, razboiul, persecutiile erau mijloace legale si normale pe vremea lor.

    Moralitatea noastra e schimbatoare, la nivel individual, de societate sau de perioada istorica. Evolueaza tot timpul spre o varianta mai buna? Nu stiu. Noi vom fi judecati de generatiile urmatoare si in ochii lor vom fi si noi criminali pentru fapte care ni se par azi normale (de exemplu cresterea animalelor in ferme zootehnice sau economia globala).

    Si faptul ca dintr-o situatie rezulta un cadavru e un lucru oribil care intotdeauna ne va crea probleme. Inainte, cand oamenii nu aveau o putere asa de mare, lasau problema vietii si a mortii pe seama zeilor iar ei incercau sa treaca peste, cum puteau. Acum avem mijloace tehnice si legale sa impartim mortile in sute de tipuri si noi putem hotari cine si cum moare. Odata cu puterea de a decide asupra vietii cuiva vine si greaua responsabilitate de dupa.

  5. Daca moralitatea este relativa nu putem judeca pe nimeni si nimeni nu ne poate judeca pe noi, pentru ca nu este nimeni mai presus care sa aiba aceasta autoritate.

    Problema intervine atunci cind exista oameni pentru care moralitatea nu este relativa. Atunci cind exista un punct de referinta in afara sistemului pe care isi bazeaza oamenii regulile, doar atunci putem avea dreptul la a judeca faptele si actiunile altora.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s