Originea Sistemului 1

I. APARIŢIA AGRICULTURII

Aceasta e interpretarea şi viziunea mea proprie a discursurilor lui B.

Societate – un grup de oameni care împart aceleaşi resurse materiale şi spirituale, o comunitate
Cultură – totalitatea creaţiilor materiale şi spirituale ale unei societăţi la un moment dat
Civilizaţie – numele culturii noastre

Există mai multe teorii cu privire la motivele pentru care omul a început să cultive plante şi să crească animale în mod intermitent. Câteva dintre aceste ipoteze implică aglomerarea populaţiilor umane în jurul oazelor, oameni care doreau să-şi protejeze speciile favorite sau ospeţe ostentative ale şefilor de trib ca simbol al puterii şi bunăstării. Nici una din aceste teorii nu prezintă o explicaţie exhaustivă iar altele sunt contrazise direct de alte dovezi.

Ideea cum că agricultura ar răspunde unei nevoi naturale a oamenilor de a-şi asigura o rezervă permanentă de hrană a fost infirmată de ştiinţele sociale, deşi imaginea unor primitivi înfometaţi şi aflaţi permanent în căutarea hranei este larg răspândită printre oamenii de rând. Antropologia a arătat prin studiul triburilor aflate în stadiul de vânători şi culegători că membrii acestora nu sunt deloc traumatizaţi de nesiguranţă în faţa înfometării. De fapt aceştia se bucură chiar de o anumită abundenţă de hrană (bineînţeles în regiunile unde civilizaţia nu a pătruns suficient de puternic şi unde se mai găseşte destul vânat şi plante sălbatice). Primitivii nu simt nevoia de a-şi face stocuri de hrană deoarece mediul natural le oferă suficient pentru a avea un trai îndestulat. Nu au posibilitatea de a mânca orice aliment la orice oră şi în orice timp (astfel ei mănâncă în funcţie de sezon) dar nici nu sunt nevoiţi să lucreze mai mult de două-trei ore pe zi pentru a-şi asigura necesarul de mâncare şi nici nu suferă de obezitate, boli de inimă sau diabet. Cu siguranţă că suferă de foame, dar foamea este o senzaţie simţită de oricine de câteva ori pe zi în mod constant. Foametea şi sărăcia în schimb sunt două fenomene care există doar în societăţile agricole şi sunt determinate de distribuirea inechitabilă a produselor.

Agricultura nu a fost o invenţie nouă datorată unui salt calitativ în evoluţia inteligenţei oamenilor. Homo sapiens era perfect format din punct de vedere fizic încă de acum 150-200.000 de ani când încă era în Africa iar creierul modern are o vechime de 75.000 de ani după unele studii. Ce vreau să spun este că agricultura nu e o consecinţă a unei abilităţi cerebrale pe care unele triburi şi-au dezvoltat-o spre deosebire de cele care au rămas la stadiul „sub-dezvoltat” din paleolitic. Unora dintre plantele precursoare celor agricole le erau cunoscute proprietăţile culinare şi erau folosite şi dinainte de încălzirea climei. Oamenii din paleolitic foloseau plante sălbatice pe care le recoltau şi cunoşteau desigur faptul că o plantă creşte dintr-o sămânţă îngropată în pământ. Neoliticul a adus de fapt o specializare a mijloacelor de producere a hranei dinspre vânătoare şi culegere/căutare de plante sălbatice spre domesticirea acestor plante/animale sălbatice şi dependenţa socială tot mai crescută faţă aceste plante şi tehnici.

O altă ipoteză pe care o consider mai plauzibilă decât celelalte pune problema exact invers şi consideră că prima dată oamenii au devenit sedentari şi abia după adoptarea acestui mod de viaţă au avut nevoie de o rezervă de hrană independentă de ciclurile de creştere ale plantelor sau de migraţia ierbivorelor. Motivele pentru care ar fi devenit sedentari sunt fie de ordin geografic (au fost preferate locurile în care exista o reală abundenţă de hrană tot timpul anului) fie de ordin religios.

Anul trecut s-a excavat în Turcia, la Göbekli Tepe, un complex religios vechi de 11.500 de ani. Klaus Schmidt, arheologul german care lucrează acolo este de părere că templul a fost construit de populaţii migratoare la sfârşitul ultimei glaciaţii şi că era abandonat periodic, dar după un anumit timp creatorii acestor temple şi-au creat reşedinţe permanente. Dacă locurile comune de cult au fost imboldul pentru sedentarism sau nu rămâne un obiect de studiu pentru viitorul apropiat.

Procesele de semănat şi cultivat au apărut independent în mai multe locuri de pe glob la date diferite. Cele mai vechi aparţin aşa-numitelor „culturi fondatoare” din Orientul Mijlociu, dar au mai fost alte puncte de naştere al procesului de domesticire în zone foarte îndepărtate unele de altele. Astfel dacă tehnicile agricole din Asia de Sud-Vest s-au răspândit în Europa şi nordul Africii, se consideră că agricultura a apărut independent în estul Asiei (China – orez, mei, soia) de unde s-a răspândit în SE, în India (pe valea Indusului, deşi e mai probabil că agricultura a fost adusă aici din vest), în insula Noua Guinee, în America Centrală şi de Sud (porumb, tomate, cartof, fasole) sau Africa sub-sahariană (sorg, orez african).

Aceasta e o variantă de hartă care prezintă centrele de origine a cultivării plantelor:

originea sistemului 2
originea sistemului 3
originea sistemului 4

4 thoughts on “Originea Sistemului 1

  1. Faină serie.

    Întrebarea asta dacă agricultura a cauzat sedentarismul sau invers îmi pare a fi un pic similara cu dilema „oul sau găina”.

    Mie îmi pare că lanțurile astea cauzale nu sunt de obicei foarte liniare. Adică se îmbârligă, se înnoadă și se răsucesc în toate felurile. Efectul devine cauză și invers. Cu alte cuvinte, eu cred că avem aici de a face cu bucle de reacție, în cazul nostru o buclă de reacție pozitivă.

    Și să nu uităm că atât agricultura cât și sedentarismul admit nuanțe de gri. Nu vorbim doar despre alb și negru.

    Așadar, poate că la un moment dat un grup de oameni au devenit un pic mai sedentari decât erau înainte (*) și din cauza asta au practicat un pic mai multă agricultură decât practicau înainte și din cauza asta au devenit un pic mai sedentari decât erau înainte (go to *).

  2. Pai daca pasarile au evoluat din reptile inseamna ca prima oara a fost oul🙂

    Se pare ca au existat culturi care practicau agricultura, iar cand treaba s-a inrautatit ei s-au reprofilat pe traiul de vanatori-culegatori. Am intalnit ideea la Daniel Quinn prima data cand vorbea de triburile de langa Marile Lacuri in America si unii europeni dupa caderea Imperiului Roman (si probabil s-a mai intamplat in Africa). Oamenii erau mai putini si aveau suficienta salbaticie in jur ca sa-i sustina.

    Pana la urma nu conteaza daca o cultura practica agricultura atata timp cat are posibilitatea de a experimenta cu celelalte moduri de productie a hranei (culegatori, vanatori sau crescatori nomazi), ca sa ai un plan B sau C in eventualitatea unui colaps ecologic.

    Dar dupa ce a aparut Statul, nu ai mai avut voie sa-ti obtii hrana cum doreai, trebuia sa te supui cerintelor lui. Daca nu mai vroiai sa fii fermier singura ta optiune era sa cresti pe scara sociala (prin violenta) sau sa te faci haiduc, altfel erai legat de glie. Si dupa 5.000 de ani am ajuns sa nu mai avem cum sa mancam decat din agricultura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s